Neurologie

 În departamentul de Neurologie a Spitalului Universitar Yeditepe diagnosticul și tratamentul bolilor cerebrale, nervoase și musculare pentru adulți și copii se fac folosind experiența clinică și evoluțiile tehnologice.

• Neurologie Generală
• Epilepsie
• Centrul Accident Vascular Cerebral
• Neuropsihologie
• Cefalee
• Neuro-oncologie
• Alzheimer
• Tulburări de somn
• Amețeli și tulburări de echilibru
• Scleroză Multiplă
• Parkinson și tulburări de mișcare
• Boli Nervoase și Musculare

Când apar bolile cerebrovasculare (Accident vascular cerebral)  în primele minute și ore dacă se poate trata imediat atunci leziunile permanente pot fi prevenite.

În plus, după accidentul vascular cerebral se efectuează diagnosticul și urmărirea tratamentului pentru prevenirea secundară.

Diagnosticul și tratamentul epilepsiei sunt evaluate prin evaluare preoperatorie, examinare video EEG pe termen lung, evaluare neuropsihologică, teste MR, PET-CT și SPECT.

Laborator de Neuropsihologie: EEG, EMG, Stimulare Magnetică Transcraniană

Laboratorul de echilibru: Posturografie

Laborator Neurocongnitiv

Laboratorul tulburărilor de somn

De asemenea, se utilizează și metode de imagistice intraoperatorii, monitorizarea și prevenirea posibilelor boli.

În fiecare an, ȋn Turcia și pe mapamond mii de oameni sunt incluşi ȋn rândul bolnavilor cu epilepsie. Ȋn  fiecare an ,ziua de 26 Martie este marcatǎ ca fiind “Ziua  Conştientizǎrii Epilepsiei” şi este cunoscutǎ la nivel mondial  sub numele de „Ziua Violetǎ”(“Purple Day”)

İnițiatoarea marcǎrii  zilei  “Ziua Violetǎ/Purple Day” a apărut în 2008 în Canada la inițiativa unei fetițe de 10 ani ,Cassidy Megan. Scopul principal al lui Cassidy, la lansarea evenimentului “Ziua Violetǎ/Purple Day” a fost acela de a  asigura  bolnavii cu epilepsie că nu sunt diferiți fațǎ de ceilalți oameni și că bolnavii cu epilepsie nu sunt singuri. Culoarea violet a fost preferată deoarece ȋn unele culturi, aceasta semnifică singurătatea. Acest lucru corespunde sentimentului de izolare pe care mulți bolnavi cu epilepsie îl resimt. Evenimentul „Culoarea Violetǎ / Purple Day”,  a fost inițiat ȋn scopul de a înțelege epilepsia și de a crește gradul de conștientizare cu privire la această situație care continuă să aducǎ ecou ȋntregii lumi. Datorită evenimentului “Culoarea Violetǎ/ Purple Day”, în fiecare an pe data de 26 Martie, oamenii susțin bolnavii cu epilepsie îmbrăcându-se în culoarea violetului. În calitate de Spital Universitar Yeditepe, suntem alături de bolnavii și rudele acestora ,pentru a ajuta şi conştientiza  societatea cu privire la epilepsie.

Epilepsia este o boalǎ neurologicǎ, ȋn care grupuri de celule nervoase,neuroni ȋncep sǎ transmitǎ semnale  anormale caracterizate prin crize ( convulsii) epileptice ca urmare a acestor descǎrcǎri. Ȋn rândul oamenilor epilepsia este cunoscută și sub numele de „Boala Neagrǎ”şi se manifestă prin crize epileptice. Când apare o criză epileptică, bolnavul poate prezenta confuzie temporarǎ ,pierderea conștiinței sau simptome psihice cu diverse caracteristici. O singură criză epilepticǎ nu ȋnseamnǎ că persoana este bolnavǎ de epilepsie.

Epilepsia este o boală frecvent ȋntâlnitǎ. Atât ȋn țara noastrǎ cât şi ȋn lume ,epilepsia afecteazǎ 0,5% și 1%  incidența cumulativǎ  din populație. Nu există nicio diferență de incidențǎ între sexe.

Epilepsia nu apare la o anumitǎ grupǎ de vârstǎ , ea poate apărea la orice vârstă și ȋn orice moment;  Cu toate acestea, prima datǎ incidența poate creşte  până la vârsta de 16 ani sau chiar şi   dupǎ vârsta de 65 de ani. Epilepsia este consideratǎ ca cea mai frecventă boală neurologică ȋntâlnitǎ la copiii cu vârste de până la 16 ani.

Observațiile ambilor pǎrinți legate de frecvența simptomelor ȋn perioada copilăriei joacă un rol important în descoperirea bolii. Se pot observa situații de comportament când  arareori copilul va plescǎii din buze, va face salturi sacadate ale brațelor şi picioarelor-tresǎrire , miros urât pe care nimeni nu-l poate distinge (de exemplu, mirosul de cauciuc ars) sau ochiul copilului se scufundă din când în când și priveşte ȋn gol timp de câteva secunde.Dacǎ suspectați cǎ unele comportamente nu sunt normale , atunci  recomandǎm  consultarea unui specialist  neurolog.

Cauzele epilepsiei pot fi diverse și variate. Pentru o rezumare  generalǎ, se pot enumera următorii factori ,considerate cauzele  epilepsiei:

-Scleroza hipocampicǎ

-Tumorile cerebrale

-Leziuni cerebrale hipoxico-ischemice

-Infecții ale sistemului nervos central

-Inflamații mediate de imunitate

-Tulburări de dezvoltare ale țesutului cerebral,

-Tulburări de dezvoltare în vasele cerebrale

– Boli ereditare și cauze genetice.

Cu toate acestea, în afara motivelor enumerate mai sus şi în ciuda ȋmbunǎtǎțirii tuturor  metodelor de diagnosticare a epilepsiei, există totuşi un grup de bolnavi cǎrora nu li se pot diagnostica cauzele bolii.

La boala cu epilepsie există un grup în care predispoziția genetică joacă un rol important; dar aceeaşi situație nu este valabilǎ pentru orice pacient. Ȋn zilele noastre , deși cunoaştem tipul de genǎ şi modalitatea de transmitere a câtorva boli ,nu putem cunoaşte complexitatea transmiterii pe cale geneticǎ a multor boli.

Pentru diagnosticul bolii se necesitǎ observarea crizei și transmiterea cǎtre medicul specialist a acestor observații considerate foarte valoroase.EEG (Electroencefalografia), imagistica creierului (rezonanță magnetică-RMN) și analizele de sânge solicitate de cǎtre specialistul neurolog sunt necesare.

Pentru a putea decide dacă un atac anterior este sau nu epilepsie, este foarte important ca pacientul sau persoana care a asistat la acel atac să-i  transmitǎ specialistului neurolog observații  cât mai precise. Dacă atacul suferit este o criză epileptică, medicul specialist va examina simptomele şi istoricul medical şi poate comanda mai multe dintre testele menționate mai sus, apoi va stabili medicamentația adecvatǎ .Pentru a ajuta pacienții și rudele acestora să observe diferitele tipuri de convulsii la pacienții cu epilepsie ,Spitalul Universitar Yeditepe ȋn acest scop beneficiazǎ de telefoane cu aplicații de utilizare inteligentǎ  :

• Ȋn momentul crizei , imaginile sunt ȋnregistrate video
• Convulsiile sunt ȋnregistrate ȋn calendarul cu aplicații
• Noteazǎ numărul de crize , ziua, ora, durata, forma şi orice alte  tipuri de informații
• Ȋn caz de urgențǎ puteți ȋnregistra o persoanǎ la rubrica apel de urgență.

Spitalul Universitar Yeditepe ȋn calitate de Centru de Ştiințe Neurologice este considerat ca fiind unul dintre cele mai experimentate centre din Turcia ,cu privire la  diagnosticarea și tratarea epilepsiei .Pentru diagnosticarea epilepsiei, pacienții beneficiazǎ de cele mai avansate oportunitǎți de diagnosticare.

O criză epileptică apare ca urmare a descărcării electrice anormale într-o anumită zonă a creierului. În funcție de tipul epilepsiei, descărcarea electrică anormală a creierului se poate limitata la o zonă sau se poate răspândi în zone mai îndepărtate. Aceste descărcări electrice anormale în funcție de rata de propagare și de regiunile în care se răspândesc haotic ,pot fi limitate sau pot provoca diverse tipuri de simptome .Actualmente ,au fost identificate peste 25 de tipuri diferite de convulsii și peste 100 de sindroame diferite de epilepsie.

Boala este în general cunoscută sub formǎ de convulsii care apar ca o formă de pierdere a conștienței, spasm și spumǎ din gură. Cu toate acestea, poate apărea multe alte forme de  simptome precum; Atacuri caracterizate prin înmǎrmurire bruscă, privire ȋn  gol, lipsă la  reacție, uneori plescǎie din buze,mișcări de înghițire și mestecare, rigiditate,mișcări anormale ale brațelor și picioarelor care încep brusc și se termină brusc, anomalii comportamentale ușor de remarcat, cum ar fi zgomote ciudate sau starea auzului sunetelor sau mirosului pe care oamenii din jur nu le pot percepe, senzații tranzitorii precum senzația de greață, senzația de a visa cu ochii deschiși în care nu se observă nicio anomalie externă dar  poate fi simțită doar de pacient.

Convulsiile de epilepsie sunt în general împărțite în două grupuri principale: parțiale (focale) și generalizate în funcție de modul în care se răspândește activitatea electrică anormală.  Simptomele variazǎ ȋn funcție de tipul de convulsii.

În convulsiile parțiale, activitatea electrică anormală începe într-o zonă limitată a creierului, poate rămâne în acea zonă sau se poate răspândi în zone învecinate sau zone mai îndepărtate, în funcție de puterea și viteza de propagare a descărcării electrice. În astfel de convulsii, întregul creier nu este afectat simultan.

La convulsiile  generalizate, activitatea electrică afectează simultan toate regiunile creierului la fel ca la convulsiile parțiale încep dintr-o zonă limitată și se generalizează prin răspândirea în toate celelalte zone ale creierului ,(astfel de convulsii se numesc convulsii generalizate secundare).

Atacurile pot apărea fără niciun motiv, la foamete, boli febrile, alte medicamente administrate la un loc sau privarea de somn la unii pacienți (atât somnul în sine, cât și insomnia pot declanșa atacuri).

Atâta timp cât pacientul se aflǎ ȋn stare de criză epileptică, nu se vor face nici un fel de intervenții asupra pacientului. Încercarea de a a deschide gura pacientului pentru a introduce un deget, o lingură între dinți sau apăsarea forțatǎ pentru a preveni contracțiile ,pot dăuna stǎrii pacientului.

În condiții normale, atacul dureazǎ maximum 1-2 minute. Dacă atacul epileptic nu se finalizează în acest timp ,atunci pacientul trebuie neapǎrat dus la spital. În timp ce pacientul trece printr-o criză epileptică, pentru a preveni ca factorii de mediu să-i facă rău, pot fi necesare   luarea măsurilor de precauție .

– Dacă ȋn momentul crizei existǎ posibilitatea cǎderii sau contracției pacientului precum , obiectele ascuțite sau dure aflate ȋn jurul pacientului, aestase va fi ȋndepǎrtat imediat din zona consideratǎ periculoasǎ pentru pacient.

– Ȋn timpul crizei ,cravata ,eşarfa legatǎ strâns la gâtul pacientului trebuiesc slǎbite astfel încât pacientul să poată respire uşor.

-Mirosul cepei, coloniei etc.asupra pacientului nu au nici un sens terapeutic.

– Ȋncercarea  de a  controla starea de crizǎ a bolnavului prin prinderea brațelor şi a picioarelor de către persoanele din jurul acestuia, ȋi pot provoca afecțiuni ortopedice,cum ar fi luxația umărului.

-Încercarea de a deschide gura pacientului în timpul contractării; dislocarea maxilarului poate provoca multe cauze, cum ar fi spargerea dinților, mușcarea degetelor persoanei de cǎtre pacient pot cauza sângerări şi multe alte cauze negative.

-Persoana dupǎ ce ȋşi revine se poate simți obosită, pot apărea stǎri temporare de pierdere a cunoștinței și stǎri de amețealǎ . Din aceastǎ cauzǎ , pacientul trebuie lǎsat sǎ se odihnescǎ.

O criză epileptică apare ca urmare a descărcării electrice anormale într-o anumită locație  a creierului. În funcție de tipul  epilepsiei, descărcarea electrică anormală a creierului se poate  limita la o zonă sau se poate răspândi haotic în zone mai îndepărtate. Aceste descărcări electrice anormale în funcție de rata de propagare și de regiunile de răspândire limitatǎ, provoacă tipuri diferite de simptome. Ȋn zilele noastre au fost identificate peste 25 de tipuri diferite de convulsii și peste 100 de sindroame diferite de epilepsie.

Boala este în general cunoscută sub formǎ de convulsii care apar ca o formă de pierdere a conștienței, spasm și spumǎ din gură. Cu toate acestea, poate apărea multe alte forme de  simptome diferite; Atacuri caracterizate prin înmǎrmurire bruscă, privire ȋn  gol, lipsă la  reacție, uneori lingerea buzelor, mișcări de înghițire și mestecare,mișcări anormale ale brațelor și picioarelor care încep brusc și se termină brusc, anomalii comportamentale ușor de remarcat, cum ar fi zgomote ciudate sau auzul sunetelor sau simțul mirosului ciudat pe care oamenii din jur nu le pot percepe, senzații tranzitorii precum senzația de greață, de a visa cu ochii deschiși în care nu se observă nicio anomalie externă dar  poate fi simțită doar de pacient.

Convulsiile de epilepsie sunt în general împărțite în două grupuri principale: parțiale (focale) și generalizate în funcție de modul în care se răspândește activitatea electrică anormală. Simptomele variazǎ ȋn funcție de de rata şi localizarea convulsiei.

În convulsiile parțiale, activitatea electrică anormală începe într-o zonă limitată a creierului, poate rămâne în acea zonă sau se poate răspândi în zone învecinate sau zone mai îndepărtate, în funcție de puterea și viteza de propagare a descărcării electrice. În astfel de convulsii, întregul creier nu este afectat simultan.

La convulsiile  generalizate, activitatea electrică afectează simultan toate regiunile creierului la fel ca la convulsiile parțiale încep dintr-o zonă limitată și se generalizează prin răspândirea în toate celelalte zone ale creierului,(astfel de convulsii se numesc convulsii generalizate secundare).

Epilepsia este o boală tratabilă; cu toate acestea poate necesita tratament și urmărire pe termen lung. Printre persoanele cu epilepsie, există un grup de pacienți care pot fi tratați sutǎ la sutǎ (100%). Cu toate acestea, deoarece cauzele epilepsiei sunt diferite, pentru grupul de pacienți care poate fi tratat complet nu se poate specifica o rată generalǎ . Cauza epilepsiei constituie  factorul considerat cel mai important pentru  determinarea succesului tratamentului. Există de asemenea un grup de pacienți de 25-30% care dețin un prognostic slab datorită naturii bolii și ratei  scǎzute de success a  tratamentului.

Evoluțiile recente în tratamentul epilepsiei pot fi rezumate prin: medicamente noi, noi metode chirurgicale, noi dispozitive de stimulatoare ale creierului și metode noi de imagistică.

Planificarea tratamentului pentru pacienții cu epilepsie se face în primul rând cu medicamente; Cu toate acestea, la fel ca diabeticii sau pacienții cu tensiune arterială, medicamentele nu vindecă boala, ci doar suprimă simptomele. În grupul de aproximativ 45% -65% dintre pacienții care primesc medicamente, convulsiile pot fi controlate complet cu un singur tip de medicament.

Persoanele considerate potrivite pentru operația de epilepsie pot fi tratate cu succes prin această metodă.

O altă metodă utilizată în tratamentul epilepsiei constǎ ȋn aplicarea stimulatorului pe creier. Amplasarea stimulatorului se efectuează de către Departamentul de Neurochirurgie după o selectare de adecvare a pacientului pentru aplicarea dispozitivului stimulator în cadrul Centrului de Științe Neurologice.

Ce se recomandǎ atunci când se observă  criza epileptică?

Atâta timp cât pacientul se aflǎ ȋn stare de criză epileptică, nu se vor face nici un fel de intervenții asupra pacientului. Încercarea de a a deschide gura pacientului pentru a introduce un deget, o lingură între dinți sau apăsarea forțatǎ pentru a preveni contracțiile,pot dăuna stǎrii pacientului.

În condiții normale, atacul dureazǎ maximum 1-2 minute. Dacă atacul epileptic nu se finalizează în acest timp ,atunci pacientul trebuie neapǎrat dus la spital. În timp ce pacientul trece printr-o criză epileptică, pentru a preveni ca factorii de mediu să-i facă rău, pot fi necesare   luarea măsurilor de precauție .

– Dacă ȋn momentul crizei existǎ posibilitatea cǎderii sau contracției pacientului precum , obiectele ascuțite sau dure aflate ȋn jurul pacientului , acesta se va ȋndepǎrta imediat din zona consideratǎ periculoasǎ pentru pacient.

– Ȋn timpul crizei ,cravata ,eşarfa legatǎ strâns la gâtul pacientului ,trebuiesc slǎbite astfel încât pacientul să poată respire uşor.

-Mirosul cepei, coloniei etc.asupra pacientului nu au nici un sens terapeutic.

– Ȋncercarea  de a  controla starea de crizǎ a bolnavului prin prinderea brațelor şi a picioarelor de către persoanele din jurul acestuia, ȋi pot provoca  afecțiuni ortopedice, cum ar fi luxația umărului.

-Încercarea de a deschide gura pacientului în timpul contractării; dislocarea maxilarului poate provoca multe cauze, cum ar fi spargerea dinților, mușcarea degetelor persoanei de cǎtre pacient pot cauza sângerări şi multe alte cauze negative.

-Persoana dupǎ revenire se poate simți obosită, pot apărea stǎri temporare de pierdere a cunoștinței și stǎri de amețealǎ . Din aceastǎ cauzǎ , pacientul trebuie lǎsat sǎ se odihnescǎ.

 Acordarea atenției pacienților cu epilepsie

Pentru menținerea  vieții normale a bolnavului cu convulsiile luate sub control ,nu existǎ nici un fel de obstacole. Cu toate acestea, în societate există încă  prejudecați imense împotriva acestei boli. Persoanele cu epilepsie, din cauza acestor prejudecăți ,în societate ȋntâmpinǎ mari dificultăți în a-și găsi un loc de muncă, a se căsători, a avea copii, sau a-și alege hobby-uri.

Aceste probleme de bază apar din cauza ignoranței indivizilor și a societății cu privire la epilepsie.Persoanele cu convulsiile luate sub control nu pot  exercita anumite meserii chiar dacă convulsiile lor sunt luate sub control. Profesii precum : pilot, chirurg, conducǎtor auto pe transportul public. De asemenea, nu se recomandǎ meseriile ȋn care se necesitǎ efectuarea de lucrǎri pe acoperiş, scufundǎri deoarece existǎ riscul de a cǎdea de pe acoperiş sau a se rǎnii.Ȋn afara acestor tipuri de meserii de asemenea nu se recomandǎ turele de noapte la locurile de muncǎ deoarece insomnia poate conduce la declanşarea convulsiilor .Excepție aceste meserii , celelalte locuri de muncǎ pot fi considerate  ca fiind adecvate.

Recomandări pentru pacienți

Recomandările pentru bolnavii cu epilepsie sunt după cum urmează:

• Foamea și insomnia pot declanșa  atacurile de epilepsie,
• Bolile febrile trebuiesc tratate corespunzător de către  medicul specialist,
• Nu se recomandǎ administrarea anumitor medicamente , administrarea medicamentelor se va efectua doar sub ȋndrumarea medicului specialist,cu restricționare la anumite medicamente,
• Anxietatea și depresia pot declanșa epilepsia,
• Factorii precum alcoolul, luminile pâlpâitoare și puternice ,consumul de droguri conduc la coborârea pragului pacienților cu epilepsie și afectează negativ boala.

De asemenea , nu există o recomandare specială legatǎ de dieta pacienților sau o recomandare specială pentru activitǎțile  sportive.

EPILEPSIA POATE FI TRATATĂ ATÂT CU MEDICAMENTE CÂT ȘI PE CALEA INTERVENȚIEI CHIRURGICALE. CӐSӐTORIA CONSAGVINӐ CONDUCE LA APARIṬIA FACTORILOR GENETICI CARE POT FI TRATAṬI MAI ȊNTÂI  CU MEDICAMENTE, METODE CHIRURGICALE ŞI DISPOZITIVE DE STIMULARE A NERVILOR .ÎN ACEST FEL, SĂNĂTATEA ȘI CALITATEA VIEȚII PERSOANEI POATE FI CONTROLATӐ.

Epilepsia este la fel de veche ca şi istoria omenirii! Atât de veche încât chiar și ȋn Codul lui  Hammurabi se menționează acest lucru. Chiar multe dintre numele rǎmase ȋn istorie ȋncepând cu împăratul roman Iulius Cezar pânǎ la Alexandru cel Mare, de la Dostoievski pânǎ la Vincent van Gogh, şi aceştia au fost bolnavi cu  epilepsie. Această boală se observă prin declanşarea anumitor atacuri convulsive ca urmare a afectării activității electrice a creierului, din 100 de mii de persoane afectând pe an jumǎtate (50) din aceştia. Această rată ,în țările subdezvoltate din cauza dificultăților ȋn timpul nașterii sau întârzierii tratǎrii bolii poate crește până la 80-100. Prof. Dr. Canan Aykut Bingöl Medic Specialist în Neurologie la Spitalele Universitare Yeditepe  şi Rector al Universității Yeditepe explicǎ că epilepsia poate fi întâlnită la orice vârstă, dar mai frecventă în primii cinci ani ,menționând ȋn continuare  cǎ: „Deși până la vârsta de 10 ani boala este observată într-un anumit ritm, între 10-40 de ani boala devine mai puțin frecventă. După vârsta de 40 de ani, incidența epilepsiei crește în paralel cu prevalența bolilor vasculare și cerebrale ”.

Importanța factorilor genetici

Căsătoria consangvină reprezintǎ un factor important de risc pentru epilepsie. Prin afirmația că din aceastǎ cauzǎ riscul bolii a crescut de 40 de ori mai mult , Prof. Dr. Canan Aykut Bingöl legat de cercetarea efectuatǎ oferă următoarele informații : „Poate exista o predispoziție genetică în epilepsie. Cu toate acestea, ȋn zilele noastre foarte puține boli cu epilepsie  au fost identificate și diagnosticate genetic,doar 10 din 19. Știm că în special căsătoriile consangvine conduc la creşterea incidenței bolii. Într-un studiu efectuat în anii trecuți ,ȋn Turcia dintr-un grup de aproximativ 2.000 de persoane am examinat șapte familii cu căsătorii consangvine . La finalul cercetării; S-a constatat că boala cu epilepsie era de 40 de ori mai frecventă în rândul persoanelor cu căsătorii consangvine decât la cei fǎrǎ cǎsǎtorie consagvinǎ. Este posibil ca boala să nu apară la persoanele cu predispoziție genetică, dar epilepsia poate fi întâlnită la cuplurile cu căsătorii consangvine atunci când genele se unesc. Pe de altă parte, din cauza scăderii numǎrului de căsătorii consangvine ,în țara noastră în ultimii an poate va exista o scădere a ratei acestei  boli care apare datorită acestei situații. „

Poate  conduce la  dificultǎții de învățare

Simptomele bolii pot varia în funcție de vârsta la care apare. Se știe că există anumiți factori de mediu care declanșează convulsiile. De exemplu; Consumul de droguri, insomnia excesivă, stresul, consumul de alcool și unele medicamente … Mulți factori pot prezenta efecte chimice asupra organismului şi declanșa convulsiile. Pe de altă parte, copiii cu dificultăți de învățare ar trebui evaluați şi din punct de vedere epileptic. Prof. Dr. Canan Aykut Bingöl subliniazǎ cǎ: crizele de epilepsie care nu sunt observate din exterior pot provoca dificultăți de învățare și probleme de memorare. „În acest caz; succesul școlar al copilului scade, nu poate relaționa cu cei din jur.Copiii cu dificultăți de învățare trebuiesc evaluați la un loc de un psiholog și un neurolog pentru a putea distinge epilepsia. Când acești copii vor fi tratați, atât succesul școlar cât și relațiile lor cu prietenii  lor se vor îmbunătății; „ajung la același punct ca și semenii lor”. ȊN PROCENT DE 15 LA SUTӐ SE APLICӐ TRATAMENT CHIRURGICAL .

70 la sută dintre pacienții cu epilepsie pot fi tratați cu medicamente. În grupul de 15%, convulsiile pot fi controlate prin metode chirurgicale sau prin metode de  stimulare nervoasă. Pacienții supuși unei intervenții chirurgicale sunt puțin mai norocoși ,deoarece riscul de convulsii scade ulterior. Prof. Dr. Canan Aykut Bingöl ȋn continuare explicǎ cǎ: „Tratamentul chirurgical este aplicat la 15% dintre pacienții care nu răspund la medicamente. După începerea convulsiilor, cu cât tratamentul este evaluat la timp și atunci când se considerǎ necesar este orientatǎ spre intervenția chirurgicală, rata de reuşitǎ este cu atât este mai mare, adică scade posibilitatea reapariției convulsiilor.Prin urmare,evaluarea corectǎ a pacienților și  direcționarea acestora către centrele potrivite prezintǎ o mare importanță. ”

   Amprenta turcă ȋn chirurgia epilepsiei

Istoria chirurgiei epilepsiei moderne datează ȋncǎ din anii 1950. După ce s-a stabilit că boala a fost cauzată de lobul temporal al creierului, Dr. Wilder Penfield a început să trateze pacienții adulți prin îndepărtarea întregului lob temporal al creierului. Subliniind că acest tratament este în continuare consideratǎ ca fiind cea mai utilizată metodă, Preşedintele Departamentului de Neurochirurgie din cadrul Universitǎții Yeditepe, Facultatea de Medicinǎ  Prof. Dr. Ugur Ture Medic Neurolog la  Universitatea Yeditepe Spitalele de Neurochirurgie explicǎ cǎ ȋn unele cazuri a fost suficientǎ doar ȋndepǎrtatea zonei de hipocampus deteriorate din creier: „Cu toate acestea, îndepărtarea acestei regiuni a necesitat o procedură dificilă. Insuficiența metodelor de imagistică și a tehnicilor chirurgicale din acea perioadă au fost de asemenea considerate importante în acest sens. Prin anii 1970, Prof. Dr. Gazi Yașargil a extras doar zona deteriorată a hipocampului cu metoda de microchirurgie dezvoltatǎ de acesta. Prof. Dr. Yașargil a fost recunoscut ca un Pionier al chirurgiei epilepsiei”.

Metodǎ prezentatǎ spre utilizare a ȋntregii  lumi

Neurochirurgia clasică a lobului temporar al creierului  se efectuează pe partea din față a capului. Cu toate acestea, procedura prezintă dificultăți de observare a pǎrții din spate a creierului și riscul de deteriorare a creierului. Prof. Dr. Türe explicǎ că se ia în considerare operația din zona gâtului ,astfel: „ Această metodă, dezvoltatǎ ȋn timp, a fost oferitǎ omenirii ca o nouă dezvoltare a chirurgiei. Când vă apropiați din partea din față a capului pentru a îndepărta partea posterioară a hipocampului, procedura devine imposibilă. Cu toate acestea, prin metoda devoltatǎ de noi, hipocampul bolnav poate fi îndepărtat fără a atinge vreun țesut sănătos și funcțional al creierului ”. Acest tip de intervenție chirurgicală dezvoltatǎ de prof. Dr. Uğur Türe și echipa sa, în aprilie 2012 a fost publicatǎ în cotidianul Journal of Neurosurgery, o publicație științifică de renume mondial și distribuitǎ comunitǎții științifice.

Mulți chirurgi din întreaga lume au studiat această metodă în cadrul cursurilor de formare,  Prof. Dr. Uğur Türe adâugând totodatǎ  că neurochirurgia este o muncă în echipă.